miercuri, 1 februarie 2017

Ştefan Luchian (1 februarie 1868 - 28 iunie 1916), pictor român

Stefan Luchian - Anemone
Stefan Luchian - Anemone
Ştefan Luchian - Albastrele
Ştefan Luchian - Albastrele
Ştefan Luchian - Albastrele
Ştefan Luchian - Flori de câmp (Părăluţe)
Ştefan Luchian - Imortele
Ştefan Luchian - Macii
Stefan Luchian - Paralute
Stefan Luchian-Crizanteme
Stefan Luchian-Crizanteme galbene
Stefan Luchian-Crizanteme in vas albastru
Stefan Luchian-Trandafiri
Stefan Luchian-Trandafiri albi
Stefan Luchian-Tufănele în ulcică
Stefan Luchian-Galbenele
Ştefan Luchian - Flori
Stefan Luchian - Violete
Stefan Luchian - Mere
Stefan Luchian - Natură moartă cu fructe
Stefan Luchian - Cap de fată
Stefan Luchian-Profil(Lorica)
Stefan Luchian - Lica cu portocala
Stefan Luchian - Portret de batran
Stefan Luchian-Portret de femeie

Stefan Luchian - Muncitoare
Stefan Luchian-Lautul

Stefan Luchian-Lica profil.
Stefan Luchian - Safta florăreasa

Stefan Luchian - Portret de femeie

Stefan Luchian - Moş Nicolae Cobzarul
Stefan Luchian-Cap de batran
Stefan Luchian-Cobzarul
Stefan Luchian-Cap de copil
Stefan Luchian-Un zugrav
Stefan Luchian-Autoportret
Stefan Luchian-Autoportret
Stefan Luchian - Atelierul pictorului
Stefan Luchian-Florareasa
Stefan Luchian - Lorica cu crizanteme
Stefan Luchian-Scurteica verde

Stefan Luchian- Pastorita
 Stefan Luchian- La fantana
Stefan Luchian - Bucătărie călugărească
Stefan Luchian - La namiezi (Taietorul de lemne)

Stefan Luchian-Moara de la poduri
Stefan Luchian - Peisaj cu boi
Stefan Luchian - Spălătoreasa
Stefan Luchian-Casa cu gard
Stefan Luchian - Fântână la Brebu

Stefan Luchian - Moara
Stefan Luchian-Claie de fan la Brebu
Stefan Luchian-Dupa ploaie
Stefan Luchian-Poteca spre cimitir
Stefan Luchian-Lunca de la Poduri.
Stefan Luchian - Pădure toamna
Stefan Luchian - Hanul părăsit (Scrânciobul)
Stefan Luchian-Birt fara musterii
Stefan Luchian - Păstoriţă cu oi
Stefan Luchian - Ţărancă cu oi la păscut
Stefan Luchian - Copii de şcoală
Stefan Luchian - Săteni răzvrătiţi

Ştefan Luchian (1 februarie 1868, Ştefăneşti, Botoşani - 28 iunie 1916, Bucureşti), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.Ştefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868, la Ştefăneşti, un sat (azi oraş) din Botoşani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian şi al Elenei Chiriacescu. Vocaţia viitorului pictor se declară încă din copilărie. El rezistă cu încăpăţânare eforturilor mamei sale de a-l înscrie la şcoala militară. În 1873 familia se mută la Bucureşti. Ştefan Luchian se înscrie în 1885 la clasa de pictură a Şcolii Naţionale de Arte Frumoase, pe care o absolvă în 1889, obţinând medalia de bronz pentru un Cap de expresie şi un Studiu după natură. Maestru nedisputat i-a fost, în această perioadă de formare, Nicolae Grigorescu, la care Luchian găsi încurajarea, fără să-i împiedice libera dezvoltare a personalităţii. În toamna anului 1889 pleacă la München, unde studiază două semestre la Academia de arte frumoase şi execută copii după operele lui Correggio şi Rembrandt, aflate la Muzeul de artă. Revine în ţară în 1890 şi participă la prima expoziţie a societăţii de artă Cercul artistic. Pleacă în anul următor la Paris, unde studiază la Academia Julian şi cunoaşte, în muzee şi expoziţii, viaţa artistică pariziană, aflată în acea perioadă în plină efervescenţă impresionistă. Tabloul Ultima cursă de toamnă arată influenţa evidentă a lui Manet şi Degas, dar şi ecoul unor predilecţii mondene, pe care Luchian va continua să le aibă pentru o vreme şi la Bucureşti.
Revenit la Bucureşti, va fi în 1896 principalul iniţiator al "Expoziţiei artiştilor independenţi", care se va deschide chiar în faţa Salonului Oficial. Se înscrie la concursul pentru ocuparea catedrei de pictură a Şcolii de Belle-Arte din Iaşi, de la care se retrage însă, protestând împotriva maşinaţiunilor de culise. În 1900 participă cu două pasteluri la "Expoziţia Universală" de la Paris. În acelaşi an apar primele manifestări ale unei afecţiuni ale măduvei spinării, maladie cunoscută sub numele de Scleroză Multiplă, care, după ameliorări trecătoare alternând cu noi agravări, îl lasă infirm pentru tot restul vieţii. Soarta îi este potrivnică, boala şi sărăcia materială mergând mână în mână. Continuă totuşi să lucreze cu frenezie şi până în anul 1915 expune neîntrerupt la diverse expoziţii. Prezenţă eminentă în viaţa artistică a timpului, Luchian nu cunoaşte pentru multă vreme succesul. Astfel, la expoziţia sa din 1905, singurul cumpărător al unui tablou a fost pictorul Grigorescu. Un grup restrâns de admiratori şi prieteni îl aclamă, condiţia sa materială continuă însă să fie dintre cele mai precare.
Din 1909 până la sfârşitul vieţii va fi ţintuit în fotoliu. Fixase însă în memorie "splendorile scânteietoare" ale peisajului românesc, pe care îl va reda într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate şi de fineţe, de sinteză cromatică şi arhitecturală a formelor, de colorit strălucit şi delicat totodată. Tehnicii uleiului Luchian îi alătură, pentru peisaj şi pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o măiestrie neegalată. Fluiditatea contururilor, delicateţea catifelată a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului. Luchian începuse să picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el îşi concentrează în această direcţie toată energia creatoare, toată pasiunea pentru natură, toată dragostea pentru viaţă şi pentru frumos. Iată de ce "florile" lui Luchian au acea intensitate aproape dramatică a sentimentului, acea lumină interioară, acea simplitate gravă care fac din multe dintre ele - este de ajuns să menţionăm Anemonele - adevărate capodopere.
Luchian a murit la 28 iunie 1916. Către sfârşitul vieţii nu mai putea ţine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Astfel sfârşea, în flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viaţa unui pictor.

Stefan Luchian(1 februarie 1868 - 28 iunie 1916), pictor român

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...